We Love Retro dar nu iubim să organizăm puțin lucrurile.

138

Mă sună un pretin să mă întrebe ce planuri am vineri, de parcă sunt  o gagică pe care vrea s-o scoată la Donuterie. Cum eu nu-mi prea fac planuri, îi răspund omului că nimic.

-Aaaa, păi mergem la We Love Retro, zice el.

Un eveniment unde ai ocazia să vezi cele mai bune trupe din anii 90. Anul acesta au fost: Down Low, Captain Jack,La Bouche, Lou Bega și Bomfunk MC. Bun ca idee, de altfel.

-Nu vin, că nu-mi place! o bag eu hotărăt în timp ce-mi cânta Dr. Alban prin casă.

-Hai mă că vin La Bouche.

-Nu vin!

-Da vine Lou Bega!

-Nu vin!

-Băăă vine Captain Jack!

-A murit originalu, deci nu vin.

Deci nu avea cum să mă convingă, până când, din greșeală îmi atacă călcâiul lui Ahile. Da vezi că vin și Bomfunk Mc”s. Inima a început să danseze puțin în mine. Momentele copilăriei îmi jucau în fața ochilor și parcă mă vedeam cum stăteam în fața televizorului și ascultam Bomfunk MC. No, păi vin atunci, ia și mie bilet. Îmi cumpără omul bilet online și toate-s frumoase, eu aștept să-i văd pe oamenii mei favoriți. Aflu după câteva zile tot de la el că Bomfunk e doar dj-set. Adică un om care apasă niște butoane. Na…………nu prea m-aș fi mai dus, dar dacă i-am zis omului că merg…asta e, îl văd pe Captain Jack.

Am ajuns în fața Sălii Polivalente, locul unde organizatorii și-au dat cu bâta-n cap de proști ce sunt. S-au purtat cu oamenii de parcă la concertul ăsta am venit pe gratis și ei doar ne fac un favor nouă. Totuși noi am plătit niște bani. Stau la coadă aproape o oră regulamentar. De fapt, toată lumea stătea la coadă acolo unde scrie Acces General. Logic, nu? Se deschid ușile și încep oamenii să intre, prin trei uși unde scria acces general.Totul în condiții normale. În momentul în care ajung eu în fața ușii, vine un nene de la VIP Security și ne închide ușa în față. Scuza eternă ” Astea-s ordinele” De parcă omu era chiar din armată, sau măcar din trupa Captain Jack.

No bun, ne închid ăștia ușa-n nas și zic să mergem la intrarea din dreapta noastră pe unde normal se ieșea. Acolo era deja formată o coadă imensă.Deci după ce am stat o oră la coadă ar trebui să mai stau cel puțin jumătate de oră până intru asta după ce mi-a fost închisă ușa-n nas? Îți dai seama că oameni au început să huiduie, iar unul mai sărit de pe fix, a luat gardurile alea ce despărțeau coloanele și le-a aruncat deoparte, așa am trecut direct în fața coloanei. Și aici vreau să-l felicit pe organizatorul ăla blond de la poartă. Ești cel mai idiot om pe care am avut plăcerea să-l văd.

Să vă explic de ce. Ne unim cu cealaltă coloană și intrăm. Cred că am intrat vreo 30 de oameni, moment în care vine unul foarte inteligent, organizator, și îi spune agentului de la securitate să închidă ușa care tocmai a fost deschisă și unde au fost nevoiți să se mute sute de oameni care au stat la coadă o oră, pentru a ne reîntoarce la ușa de unde am venit pentru că ar trebui să intrăm prin turnicheți. Oau!!! Ăștia mutau așa sute de oameni de la o ușa la alta, de parcă amestecau cărți de joc. Domnule organizator, te rog să mănânci un măr, să bei un pahar cu apă, după aceea un pahar cu lapte și să aștepți până îți vine diareea. După care, te invit să-ți iei diploma să te ștergi bine la fund cu ea. Și lasă-te de meserie că ești praf.

Concertul a fost ok, oamenii s-au distrat, iar tradițiile anilor 90 s-au păstrat. Adică aproape toți au făcut playback. Înainte să înceapă concertul am băgat fugitiv două pahare de whisky pentru a mă încălzi. Atât am băut toată seara. Prețurile au fost ok….cred.  7 lei o sticla la jumate de pepsi.

Down Low

Playback, dar asta nu a împiedicat oamenii să se distreze. Problema a fost că oamenii ăștia au știut maxim 2 melodii de la ei. Johnny B și Rayni Days, dar nici astea prea bine, pentru că tot ce auzeam în jurul meu era ” Joooohnnny Biiii dfklsdjfjaskldfjasjdklsj kasjdaskldjklasjdkas ” pentru că aici se termina tot ce știau din versurile melodiei. Dar erau simpatici cum se chinuiau totuși să cânte arătând ca niște oamenin care fac infarct și încearcă să vorbească cu tine. Ăștia de la Down Low a venit să ne spună de pericolul SIDA și să folosim prezervativele. Cât de anii 90 a fost asta? Foarte! Felicitări pentru că ne-ați trimis înapoi :)). Dar oamenii au voce chiar bună, grăsuțul ăla mic ne-a demonstrat asta.

Captain Jack

Na, ca toți cei prezenți în sală  am știut-o doar pe aia cu ”He-yo captain jack”. Tipa din trupă are o voce ca actrița aia din dădaca, foarte nazală. Dar are voce bună live. Nu m-au impresionat cu nimic, dar și-au făcut treaba bine și au reușit să țină publicul conectat. Tot playback și ei.

La Bouche

Singurii care au cântat live, tipa chiar are voce frumoasă, doar că nu a ajutat-o nici sonorizarea care parcă e puțin deranjată. Că tot s-a respectat tradiția anilor 90, în timp ce cântau melodia așteptată de toată lumea, Be my Lover, a sărit cd-ul cu negativul. Am iesit afară că n-am mai rezistat să stau în picioare.

Lou Bega

Omul pentru care m-a stresat omul meu să mergem la concert. A fost ok, a făcut un mix de live cu playback. Mambo No 5 a fost, evident, atracția serii. Doar că eu eram prea obosit pentru a mai ridica de pe scaun…..asta după ce am prins cu greu unul.

Eu mersesem la concert doar pentru Bomfunk MC, sunt singura formație pe care nu am văzut-o, eram prea obosit să mai stau.

Au fost și părți frumoase, oameni de toate vârstele s-au distrat și atmosfera a fost chiar plăcută. În schimb Mc-ul, doamne, m-a enervat la culme. Dar va povestesc într-un alt articol.

Sursa foto: eclujeanul

 

Lasă un răspuns