Untold ziua 3-Paul Kalkbrenner a fost regele Untold

1
43

Eram absolut sigur că nu o să se mai întâmple nimic, că nu mai eram singur.

Oricum, am învățat zilele astea că te poți duce singur la festival, e ok, găsești oameni . Mai ales dacă ești ca mine și îți place să conversezi și să cunoști oameni.

Și așa a fost nu s-a întâmplat nimic notabil. Am ajuns la intrare, o coadă imensă, una mică tot striga femeile în stanga , bărbații în dreapta, VIP pe nu știu ce cărare.

Am întrebat-o dacă am ochelari de soare sunt și eu VIP? A zis că nu. Nici dacă îi port noaptea? Cică nu. Așa că am așteptat la coadă dar o coadă care s-a mișcat foarte repede, chiar dacă era imensă. Băi, se mișcă bine ăștia acolo.

Am intrat în festival și da, m-am întâlnit cu fata din prima seară, și da mi-a făcut cinste, dar nu era cuba libre, că m-a întrebat dacă vreau ca de obicei , i-am zis da. Probabil m-a confundat cu altu, că mi-a pus sprite, lamâie și ceva ce nu era ROM. Dar a fost bun.

M-am dus puțin de i-am văzut pe Bastille, care par ok ei așa, dar m-au plictisit la Electric, m-au plictisit și aici. Așa că m-am dus spre Sala Polivalentă să-l aștept pe Paul Kalkbrenner și pe amicii mei, care evident veneau mai târziu.

Am constatat că cel mai fain lucru la un festival este să stai și să te uiți la oameni. E interesant să-i observi. Doar că te observă și ei pe tine. Așa se face că stăteam liniștit sprijinit de perete și admiram tot felul de frumuseți, când două frumuseți se opresc în fața mea, discută câteva secunde între ele, după care una vine la mine și mă întreabă: „Nu știi unde găsim și noi niște „Piluri?” . Avea un ruj vișiniu pe buze , țin să precizez asta că doar asta mi-a rămas în cap. I-am zis că nu știu. M-am făcut că nu înțeleg ce zice. Aveau cam 20 de ani , adică maxim 20.

Oricum mi-au trecut niște chestii prin cap, dar m-am abținut. Oricum, am mai fost în situații de genu în care o tipă credea ca sunt pește și vreau să o cumpăr. Dar cu un dealer de droguri nu am fost confundat niciodată.

Cea mai interesantă femeie pe care am văzut-o, și pe care cred că a văzut-o multă lume din festival, era o tipă cam la 2 metri , tatuată pe spate, în sutien și cu niște blugi atât de scurți încât erau doar o formalitate pe ea, bucile îi erau complet afară.

Mi-a stat puțin inima în loc când s-a întâlnit cu ceva asiatic și a trebuit să se aplece ca să-l cuprindă în brațe. Era cu spatele la mine, așa că priveliștea a fost încântătoare. Dar m-am și panichat puțin, fundul îmi ajungea aproape la piept, iar eu nu sunt mic deloc!!

Paul Kalkbrenner

A fost de vis. În două ore am stat fix 2 minute jos. În rest doar am dansat. Și nu sunt vreun fan boy sau ceva. Muzica lui pur și simplu mă atinge. Așa bine m-am simțit doar la Prodigy, când au fost la Electric Castle.

Omul era de Main Stage, clar, iar opinia mea a fost împărțită și de alți oameni, dar mai ales de oamenii de acasă care s-au uitat la live pe youtube. Am stat și am citit din comentarii. Mi-a plăcut că suntem pe aceiași lungime de undă.

A fost frumos. În seara asta e pe relaxare, îl văd pe Robbie și o tai acasă.

V-am lăsat și live-ul transmis de Untold

1 COMENTARIU

  1. Nu baga rau Paul Kalkbrenner, daca ascultam asta acum 5-6 ani era f ok 🙂 … intre timp m-am dat spre chestii mai „finutze” , hihi: psy ~ psy-trance, chillout, ambient, downtempo, tribal, etc …
    Am fost si „raver”, „freestyler”, „houser”, nu-mi ajungeau podelele in cluburi, dar parca psy-u este din alta galaxie, insa este un gen care nu se „intelege” in urban, musai sa fie in natura 110%, cat mai departe de civilizatie !

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here