Dacă tot am devenit un moș morocănos care s-a lăsat de țigări (nimic nu e mai rău), am zis să-mi înseninez zilele cu niște Untold.

Inițial am zis să-mi fac în aplicație o listă cu ce formații aș vrea să văd. Nu știu câți invitați sunt, dar eu nu am strâns mai mult de 8 artiști în listă din care o să văd probabil jumătate.

Convins că nu o să beau nimic, am zis că merg cu mașina. O parchez eu într-un loc secret aproape de eveniment și de acolo o iau pe jos. Am făcut așa, doar că socoteala de la vilă nu se potrivește cu aia de la expoziția de tablouri. Așa că m-a prins o ploaie care m-a udat până la piele. Am făcut cale întoarsă, m-am schimbat, am lăsat mașina acasă și am purces cu taxiul.

În taxiu trecem pe lângă niște tinere, taximetristul privește cu atenție și îngrijorare, o vede pe una cu steagul spaniei pe spate și cu pantaloni scurti prin care se văd bucile. Dă din cap și zice : ”Toate-s în chiloți frate”. Îl aprob, că nu aveam chef de el, dar îi admiram spanioloaicei jumătate de buci ieșite afară.

Ajung la opera Maghiară pe unde e intrarea, mulți oameni, mă cuprinde puțin panica că o să stau mult. Din fericire ăia sunt foarte organizați și nu cred că am stat 10 minute la coadă. Bravo acoloșa la organizatori.

Cât stau eu la coadă, o zăresc iar pe aia cu steagu și bucile pe afară la 10 cm de mine. Facem un schimb de priviri, ma prinde de mână, mă gândesc că e gata, o ard aici în văzu lumii. De fapt îmi întoarce mâna să vadă tatuaju. Hola, como estas? Bag eu pe spaniolă. Bine, eu am zis ca un spaniol din telenovele și a ieșit ”Hola, como eta” pronunțat nazal. Asta surprinsă mă ia pe spaniolă, mi-am dat seama că serile în care priveam cu mama Salome nu au fost în zadar și avem o conversație de câteva minute în spaniolă.

Gata zic, am prins-o. Mama lor de organizatori, că la un moment dat separă bărbații de femei. Și ca într-o telenovelă am pierdut-o pe fata cu bucile pe afară. Chiar voiam să o întreb de unde cumpăr un chorizo bun.

Cu sufletul sfâșiat că nu am apucat să o întreb o rețetă bună de paella, am plecat să-mi caut amicii. Pe drum m-am lovit de două puștoaice, una a ridicat mâna și a zis „Heeeeiii”, i-am zis și eu ” Heeei, ce faci?” a zis ”aaaa ești român.” Și a plecat. Dumnezeii tăi, îți trebuie prepuț de străin. Ata ete.

Am ajuns la tovarăși, m-au așteptat cu un cârnat vienez, bun al dracu. Am băut o cuba libre și ne-am dus pe stadion la scena principală. Acolo se scremea James Arthur. Are voce faină gagiu, dar încă nu eram la ciclu așa că nu am fost impresionat de el. Tovarășu Dorin zice ”stai că o cântă pe aia mare imediat”. Aia mare fiind melodia Imposibruuuuu.

A cântat, domnițele și doamnele erau ude. De la ploaie cred că a plouat. Na a plecat James de pe scenă, a venit unu cu ceva nume de țară, Tuvalu, Tovala, morții mamii lui. Ideea e că a băgat drujbe dinalea și orice melodie ținea 5 secunde.

Fain, ce să zic, de câte ori auzeam o drujbă dinaia îmi aduceam aminte că mi-am făcut tablou cu Witcher și l-am uitat la birou. Nu știu cum să-l prind pe perete, dacă aveți sugestii…

Ce mi-a plăcut e că în tribună oamenii savurau spectacolul de zici că era unu de teatru. Și am văzut femei 50 plus, și nu dinalea sexy de refuză să creadă că au îmbătrânit, nu, dinalea de te aștepți să croșeteze în orice moment.

Tinerii ședeau pe scaune, iar ăștia de 30+ dansau. Ceea ce mi-a dat speranțe pentru concertul lui Robbie Williams. Mai ales că ieșisem să-mi iau o cuba Libre iar jos cânta Let me Entertain you, iar tinerii dansau și cântau. Bravo.

În dreapta mea, era o tipă care ”cânta” piesele dj-iului de zici că era Queen pe scenă și băgau Bohemian Rapsody. Era mereu cu un zâmbet fals pe buze de zici că se aștepta în orice moment să fie pozată și nu cumva să apară într-o poză nedemnă de instagram.

În stanga mea era una 30+, tunsă bob, blondă, care semăna foarte mult cu o gagică pe care o mințisem eu acum câțiva ani că am 33 de ani ca să pot ieși cu ea. Am avut o relație de vreo 6 luni fără să se prindă. Nici acum nu știe. Tipa asta era foarte tare, dansa, se distra. Eu mă plictiseam. Așa că le fac semn amicilor că plec spre casă. Mă întreabă de ce, eu le răspund pentru că îmi place foarte mult muzica de la festival.

Ies, merg la tipa de la care luasem cuba libre înainte și cu care povestisem puțin. Iau un suc și o întreb unde e ieșirea aia aproape. Se uită la mine dezamăgită ”Pleci?„ Da, plec. De ce? Că îmi place mult și mă plictisesc. ” Aaaaa” face ea. Cică e dezamăgită. Îi zic să vină să-mi țină de urât. Nu poate că e la muncă. Mă prefac eu dezamăgit. Îi zice la tipu de lângă ea că face o pauză de 5 minute. ”Hai la țigară” zice ea, ”Hai zic eu, dar m-am lăsat de 10 zile”. Urmează felicitările de rigoare.

Povestim, e de treabă, e micută, are 23 de ani. Fuck. Îmi explică pe unde ies, rămâne că ne vedem mâine să mă servească cu un cuba libre. Nu am înțeles ce mi-a explicat și ajung la scena unde era drum and bass. Buuun, aici e de mine, dansez puțin, copilași cu mișcări dinalea grave din picioare. Vrea să mă duc acasă.

Găsesc ieșirea și plec cu convingerea că nu mai merg la festivaluri, mi-a ajuns. Mă lovește instant amintirea că merg la Sziget să văd Foo Fighters și Twenty One Pilots. Asta mă bucură. Contează mult și ce formații vin. Plus că deja am abonament la Electric pe anul viitor.

Contează muzica ca să te simți bine. Probabil merg și mâine, probabil și sâmbătă, iar duminică am să fiu acolo ca să-l văd pe Robbie Williams. Noi ăștia bătrâni îl apreciem.

V-am zis că nu mai fumez de 10 zile? Bine, pa!

2 COMENTARII

  1. Daca tipa cu bucile era mai pe aproape, probabil ca nu mai bagai in seama atat de mult „drujbele” :))) …
    Eu merg numai la festivalurile PSY-Trance in natura, cu totul alt feeling, daca te „plictisesti” schimbi scena, peisajul, pleci dupa ciuperci sau o baie la rau sau … alte preocupari mai chill 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here