Razboiul Batranilor

172

Am citit cartea pe nerăsuflate. Mi-a plăcut atât de mult și m-am decis să cumpăr și celelalte trei părți din serie. Din păcate stocul este epuizat, așa că mai am puțin de așteptat.

Vă spun din start că trebuie să ignorați recenzile citite pe net, oamenii aceia îți lasă impresia că toată viața lor au citit doar Nietszche, Eliade sau  Marx. De fapt, cea mai complexă carte citită de ei este, probabil, o aberație scrisă de Coelho. Nu înțeleg de unde atâtea pretenții filozofice de la unii cititori când vine vorba de cărți SF cum e Războiul Bătrânilor.  Este o carte ușoară, cu acțiune plăcută și o intrigă care te ține legat de ea. Pentru mine e suficient, dacă cartea aceea reușește să mă ”poarte”, e perfectă. Probabil beșinile de mari cititori îi împinge să screme niște cerințe filozofice și într-o carte de bucate. Dar nu despre asta este vorba.

Vorbim, bineînțeles despre John Scalzi și primul roman din serie-Războiul Bătrânilor. Un nene, pe nume John, decide să se înroleze în armata Forțelor Coloniale de Apărare. Forțe care acceptă  doar pensionari. Deci cel mai tânăr om din carte are 65 de ani sau mai mult. Forțele Coloniale sunt secretoase și posedă o tehnologie net superioară pământenilor, tehnologie pe care, din motive necunoscute, o țin doar pentru ei. Acțiunea este interesantă, povestea la fel, călătorești în lumi diferite și ești purtat prin toate războaiele la care participă John, care se dovedește a fi un soldat foarte bun. Rând pe rând mor toți oamenii din jurul lui, lucru care este explicat chiar la începutul cărții, doar e război….ce naiba! Lupta se dă cu alte forme de viață, în special pentru planete care posedă resurse importante pentru Forțele Coloniale. Ce mi-a plăcut mult, a fost faptul că oamenii nu au fost puși în inferioritate, așa cum se întâmplă de obicei în carțile SF, extratereștri nu au o tehnologie net superioară și nici nu ne bazăm pe un ”ales” care o să încline balanța în favoarea noastră. Ne batem de la egal la egal cu alți locuitori a Universului.

Poate că autorul se grăbește puțin, dar nu afectează foarte mult cartea. În definitiv, nu vrei să te pierzi în povești neimportante doar de dragul de a lungi o carte, acțiunea oricum te ține în suspans și vrei să știi ce se întâmplă interesant în continuare. Nu are rost să-ți consumi timpul cititnd aberații, poate îți piere pofta. Eu aici aș da un plus autorului, pentru că pe toată durata citirii acestei cărți, nu m-am plictisit deloc și nici n-am așteptat să dau pagina pentru a ajunge din nou la acțiune.

Cred că este o carte care merită citită dacă îți place SF-ul. Nu zic mai multe pentru că nu vreau să vp stric din surprizele care apar pe parcursul citirii, sau cum sunt apți bătrâneii de 65 de ani să poarte războaie cu alte forme de viața deși sunt nevoiți să meargă la baie din oră în oră.

 

Lasă un răspuns