Mă uitam azi-noapte la Ultimul Samurai(un film minunat-poate cel mai bun în care a jucat piticul scientolog) și am fost uimit din nou de codul de onoare pe care îl aveau japonezii pe vremuri. Probabil îl au și acuma. După aceea m-a dus gândul la români. La cum acceptă unii să se aplece desfăcându-și fesele și așteptând s-o primească cu grație. La cum te mint unii cu zâmbetul pe buze, crezând că nu știi adevărul. Dar taci, accepți, pentru că îți este rușine de rușinea lor.  La cum se simt unii în conducere dar defapt sunt marionete. Și alte căcaturi pe care le întâlnești la fiecare pas.

Să dai peste un om onorabil, un om care spune ce gândește în orice situație  și nu se sperie că poate fi dat afară de la muncă, sau că o să fie judecat de societate, e rar. Atât de rari sunt încât ar trebui plasați în rezervații. Am cunoscut vreo 2 oameni de genul acesta în viața mea, am ”furat” de la ei cât am putut și le-am urmat exemplul.

Într-o țară în care onoare e rară, e mai bine să-ți păzești spatele.

Și la final o replica demnă de pus în ramă

Împărat:Spune-mi cum a murit!

Piticul Scientolog: O să-ți spun cum a trăit!

Lasă un răspuns