O, tu, preafrumoasă Catedrală!

393

Daniel stătea și-și mângăia bastonul din aur, era pierdut printre gânduri. Un lacheu se apropia de el, cu capul lăsat, îmbrăcat complet în negru.

-Maiestate, a venit momentul.

-Ți-am mai spus să nu îmi zici maiestate, că nu sunt rege, boule. Preasfințitul sau preafericitul. Așa mi te adresezi. Filofteus, umilul meu servitor, e prea mică Catedrala asta, doar 2000 de oameni pe scaune și 3000 în picioare. Mică, prea mică pentru ambițiile mele.

-Măria ta, pardon, presfericitule, sunt 40.000 de oameni afară, lăsăm câțiva să intre, doar din banii lor a fost făcută catderala?

-Nu dă-i dracului de nespălați, tună Preafericitul, ce să caute ăștia aici să îmi murdărească de noroi podeaua mea nouă nouță? Afară cu ei. Doar cei de rang înalt au voie înăuntru. Fugi și adu-mi hainele din aur.

Afară, situația era tensionată. Din banii noștri ați făcut Catedrala asta, vrem și noi înauntru. Oamenii strigau, jandarmii erau cu gazele pregătite, așa cum știau ei cel mai bine.

Niște credincioși care trebuiau să se comporte exemplar, ca în Biblie, erau acum fiare, bestii care se călcau în picioare pentru nimic, doar pentru a ajunge pe o esplanadă murdară de noroi. Veniți din toate colțurile țării, aceștia s-au transformat în animale însetate de sânge. S-au călcat în picioare, s-au îmbrâncit până 105 dintre ei au avut nevoie de îngrijiri medicale.

Daniel îi privea de sus în timp ce sorbea vin dintr-un pahar de aur. ”Ce animale, să mergem Filofteus, am chef să pup o icoană”.

La mulți ani România !

Aș putea să zic că e poveste inventată, dar 80% e real. Oamenii s-au călcat în picioare ca niște oi. Săraci, fără dinți în gură, se înghesuiau ca să…ce? Că nu îmi dau seama. Dacă le ofereai locuri de muncă, nu se înghesuia nimeni. Între timp, oamenii lui Dumnezeu coborau din mașini de sute de mii de euro. Welcome to Romania!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here