A fost un moment in viata cand una a crezut ca sunt peste si vreau s-o cumpar (partea 2)

224

Jur că am uitat de poveste, deși au fost unii care m-au stresat pe facebook pentru continuare.

După ce m-am săturat să le văd pe cele două gazele, mă rog, una era gazeloaie, că era mai grăsuță, m-am întors în bucătărie unde oamenii consumau făină. Mă și întrebam de ce nu o amestecă cu apă sau lapte ca să facă clătite. În fine, se pare să oamenii făceau clătite în ei, trăgeau făina pe nas, iar restul ingredientelor le înghițeau, dădeau puțin din buric, luau o lingura de gem și era gata clătita. Căcat! Nu pot să fiu mai decent, oamenii își rupeau nasul cu ceva prafuri legale. O porcărie dacă mă întrebi pe mine. Știu că v-ați fi așteptat, perverșilor, să vă spun ce frumos le-am bombardat pe alea două, doar că nu a fost deloc așa. Mai stăm prin bucătărie, mai beau vodkă, mai povestim. Între timp, fetele își termină sesiunea. Vine aia mai grăsuță în bucătărie, și nici nu apucă să tragă o linie că aia slăbuță mă vede și pleacă iar în cameră să plângă. Ce dumnezo tot plânge asta când mă vede? Așa urât sunt? Prietenul ăsta a meu mă întreabă dacă nu vreau să mergem la ceva tovarăș de-a lui  că ăla are niște iarbă bună de fumat. Nu și-a găsit omul pentru că eu nu prea mă împac cu drogurile, pur și simplu mi-e frică de ele și mi-e frică de omul în care mă transform :)), cam așa cum e și cu alcoolul. Tipul care era proprietarul prafurilor, când a auzit că mergem unde se fumează iarbă, a și sărit cu niște bani să-i cumpărăm și lui.

-Cât să-ți luăm? zice amicul meu.

-Nu știu fra, ia de banii ăștia. Și-i întinde către el. Erau 100 de lei.

-Bun, dar dă-i la Răzvan banii că eu îs mort și-i pierd.

Bă, și în momentul în care îmi întinde omul banii, iasă grăsuța și blonda din cameră și mă surprinde pe mine cu banii în mână și pe ăla cu mâna întinsă. Se pune femeia pe un plâns isteric și fuge în cameră. Grăsuța tot striga către ea ”Stai tu, nu sării”. Am fugit toți în cameră să vedem ce se întâmplă. Blonda mea era cocoțată pe geam să sară, grăsuța trăgea de ea. Nimeni nu a fost impresionat, probail pentru că eram la etajul 1. A și zis tipul cu prafurile-”Laso, tu, să sară că nu pățește nimic”. M-am uitat mirat către amicul meu, iar ăsta, așa lejer cum e el tot timpul, îmi spune ” Vezi ce fac drogurile din oameni, Răzvane?” și se pune pe râs. Am ieșit repede din casă, am sunat după taxiu să plecăm la tipul cu fumuri. Pe casa scării era prietenul lu slăbuța care încerca să se arunce de la etajul 1. ”Ce faci, mă, aici?” Îl întreabă tovarășu. ”Ce să fac? Femeile” zice omu stând pe scări cu bagajul lângă el și rupt în două de la prafuri. Ne-am pus pe râs și am ieșit că tocmai ajunsese taxiul.

Eram cumva ușurat că am plecat de acolo pentru că, în sinea mea simțeam că eu sunt de vină pentru tot ce se întâmpla, plus că prietenul slăbuței stătea pe scări din cauza mea. Mergem către omul cu fumurile, zice tovarășu o adresă de care n-am auzit în viața mea. Și ne duce taxiul prin Zorilor, urcă în sus și intră într-un cartier dinăsta șmecher de oameni bogați cu ditamai căsoaiele, doar că drumul începea să fie neasfaltat. Într-un final ajungem la casa omului. Imensă, cu etaj, în curte era parcat un Porsche 911 și o dubă de pâine :)). Facem cunoștință la intrarea în casă, mama omului era jos și se uita la televizor, am salutat-o respectuos și i-am cerut tipului o pereche de păpuci de casă. ”Nu ai nevoie că e cald sus și am covor. Căcăt omule, nu am nevoie pentru că mi-e frig, am nevoie pentru că nu am șosete. Am ținut asta pentru mine, nu i-am zis și lui, dar omul a observat și mi-a adus o pereche de păpuci de casă. Am urcat sus și acolo erau încă patru tipi și o fată, dau mâna cu oamenii, o salut pe fată verbal și începe să mi se revolte că nu o bag în seamă.

Trec peste fază și mă așez pe colțar șângă un tip care era pus pe glume. Era cel mai mare dintre noi și ne tot povestea cum a fost el coleg de clasă cu Laurențiu Duță și cum îl punea să le cânte la chitară în pauze. În fine, oamenii tot fumau chestii, eu serveam vin și-i priveam. Mai o glumă, mai o caterincă. Tipa care era acolo o dădea în glume cu colegul lui Laurențiu Duță despre căsătorie, relații și alte chestii. La un moment dat, tipa probabil afectată că nu o bag eu în seamă, mă ia în vizor și se apucă de mine. ”Vai ce drăguț ești, de nu erau oamenii ăștia aici săream pe tine” Și tot dume dinastea. De obicei răspund cu aceeași monedă pentru că îmi place și mie, iar tipa era chiar frumoasă, doar că eu credeam că e împreună cu colegul lui Laurențiu Duță. Se pare că nu erau împreună, doar se jucau.

În fine, acolo s-au mai întâmplat niște chestii despre care nu vă pot povesti și am decis să plecăm după câteva ore. Nu am cumpărat iarbă pentru că tipul nu mai avea multă. Am chemat taxiul și m-am decis să plec acasă, chiar nu mai voiam să mă întorc la apartamentul sinucigașei. L-am lăsat pe amic în fața blocului și am purces elegant către casă. A doua zi mă sună ăsta-”Bă ce bine că nu ai mai vrut să vii înapoi”

-De ce? Întreb eu nedumerit.

-Păi handicapata aia a crezut că vrei s-o cumperi și s-o trimiți la produs pe dincolo.

Și așa mi-am petrecut eu vinererea mare. Oamenii normali înconjurau Biserica, eu priveam oameni anormali cum își rup nasul cu droguri, fete care se ”jucau” la videochat și o singură fată care voia să se sinucidă din cauza mea…..

Hristos a Înviat!

Lasă un răspuns