Despre tenis și Halep.

184

Pentru că m-am săturat să văd fani tenis peste tot, oameni care au urmărit de-o viață meciurile de tenis, dar n-au ales să vorbească despre asta până când, surpriză, Halep a ajuns să fie cunoscută în lume.

Am văzut femei, bărbați, care într-una erau cu Halep în gură, dar habar n-aveau ce e tenisul, important e că plutea un miros de mândrie națională pe care-l inspiră Halep milioanelor de români care de mici au ținut cu ea. Chiar dinainte să se nască. Eu cu tenisul nu sunt mare prieten. Tata era, nu pierdea nici o partidă a nimănui, dar pe când se uita el, românii erau praf. Era un tip, Pavel, parcă, ăla ce era mai bun. Și-mi aduceam aminte cum înjura tata că românii erau pe jos la orice competiție. Meciuri de tenis am văzut prea puține, nu-mi plac. Mă uitam doar când era un meci mai interesant și-l auzeam pe tata cum se agită.

Poate de asta mi-e indiferentă Simona Halep cu tot cu performanța ei. Nu mă interesează, nu mă pasionează. Mi-e tot una dacă pierde, mi-e tot una dacă câștigă. Așa că da, îmi provocați scârbă când vă citesc share-uri cu și despre  Simona Halep, iar când mă uit în cronologia voastră, văd că este pentru prima dată când vorbiți despre ea și o susțineți și sunteți mândri de Simona Halep.

 

În rest, mi-e dor de sânii ei mari.

 

Lasă un răspuns