Câteodată îmi pare rău că nu sunt prost sau indiferent.

1
213

Serios vorbind, sunt oameni atât de proști încât o duc bine. Eu mereu analizez situația, mereu îmi fac griji, mă gândesc ce o să se întâmple peste 5 ani. Practic, sunt ca la interviu.Dar ceilalți nu, sunt indiferenți, nu se gândesc la absolut nimic. E drept că nici n-au aspirații în viață, dar parcă mai bine e când ai un moment de liniște. Moment în care doar trăiești și te bucuri de viață, fără stres, fără să te gândești la viitor, fără să te gândești c-o să ai un loc muncă la care mergi cu scârbă știind că un idiot a ajuns șef înaintea ta doar pentru că a avut pile.

Și e trist, pentru că te gândești că te așteaptă o viață în care trebuie să fii fals, în care trebuie să pupi în cur, o viață în care trebuie să mănânci căcat cu două mâini doar pentru a-ți fi puțin mai bine. E mereu nesiguranța la care te gândești, știi că nimic nu merge în țară, știi că nimeni n-o să miște un deget să te ajute, nici măcar neamurile. Pentru că am fost crescuți cu mentalitatea ”totul până la bani”.

Și am văzut destule cazuri ca să nu mă mai mire nimic. Mereu îi aud pe toți ipocriții care spun sus și răspicat că banii n-aduc fericirea. Sunt cei mai idioți oameni de pe planetă. Tot  acești ipocriți care îți spun că banii n-aduc fericirea, sunt cei care îți sar la gât dacă trebuie să le dai bani, uită complet de faptul că banii nu aduc fericirea.

Mai sunt patru luni și termin școala, practic îmi încep viața de adult și în noaptea asta m-a cuprins un val de nesiguranță. Habar n-am ce o să fac în viață. Oare în ce țară să plec?

Versurile melodiei se potrivesc perfect.

 

 

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns