A fost un moment in viata cand una a crezut ca sunt peste si vreau sa o cumpar.

233

Acum doi sau trei ani, eram la master încă, am petrecut paștele singur….sau cel puțin asta era ideea. Mama nu venise acasă, eu am rămas la Cluj pentru că aveam o lene de nedescris ca să mai călătoresc cu trenul. Probabil era mai simplu să merg pe jos până la Mediaș.

Nu știu dacă îmi știți fața, dar eu sunt înalt, cefos, bine făcut ca o friptură grasă, cu tatuaje și cercei. Îmi mai lipsește BMW-ul și poți să spui că fac parte din ceva clan de interlopi.

Ăsta sunt eu.

No, în jurul orei 7 seara mă sună un amic din Cluj.

-Bă, ce faci?

-Na, prin casă, mă plictisesc de numa. Nu e nimeni la Cluj și o frec la rece.

-Stai că vin la tine să bem o bere.

Omul băuse toată ziua, era ocupat cu alcoale și nasoale. Se face nouă seara, nici un semn de la omul meu. Pun mâna pe telefon și-l sun.

-Zi adresa că acuma vin la tine, imi zice el. Îi dau adresa și mă sună cu 2 minute înainte să ajungă jos. ”Hai jos să mergem la magazin să luăm beri”. Mă îmbrac sumar, imi iau o geacă de piele, blugi, mă uit la șosete, mă gândesc, dezbat în capul meu. ”N-am nevoie de șosete pentru 2 minute”. Îmi iau adidașii și cobor jos. Când ajung în fața blocului, a meu era rupt de  la toate substanțele posibile. ”Bă, hai să mergem acolo de unde am venit eu, că e fain, oameni faini”. ”Coaie, n-am șosete” îi zic eu. ”Las că nu-ți trebuie”. N-am înțeles de ce a străbătut omul orașul ca să vină până în fața blocului meu doar pentru a mă invita să mergem în altă parte, dar nu te joci cu logica unui om aflat în delir. Hai să mergem.

Și ajungem la oameni în casă, spre bucuria mea nu trebuia să mă descalț. Un apartament frumos, mare și populat de 2 fete și doi sau trei băieți…nu mai rețin exact. Toate fetele aveau iubiți, iubiți care se aflau acolo cu noi. Mă pun la masă, unde era o farfurie mare cu ceva praf alb, suspectam că e făină și oamenii vor să facă clătite. ”Ce bei”  mă întreabă unul din ei. Servesc o vodka cu suc de portocale, aprind o țigară (erau paștele și aveam voie) și ascult poveștile. Eu când cunosc oameni noi nu mă bag în discuții, nu pentru că n-aș fi sociabil, ci pentru că îmi place să ascult și să observ. Sunt un fin observator dacă vreți. Între timp, gazda îmi tot oferea niște făină, l-am refuzat de cel puțin 20 de ori. De fiecare dată îmi oferea același răspuns ”Nu-mi place că tot refuzi”. ”Stai liniștit, nu-s polițist” incercând să fac o gluma, fețele celorlalți s-au schimbat puțin. ”Nu, pe bune, nu-s polițist” îi asigur eu din nou și zâmbind cu dinți la vedere ca să-i induc puțin în eroare. În casă era o tipă subțirică, blondă, frumușică tare care s-a schimbat la față de când am intrat eu în casă. Dar nu observasem pe moment. Așa că mai sorbeam un pahar de vodkă, mai schimbam o vorbă, mai refuzam niște făină. La un moment dat, tipa blondă pleacă speriată în altă cameră, o tipă tot blondă, dar mai grăsuță, merge după ea. Subțirica a plâns în jur de o oră jumate încontinuu, toți îi suflau în cur ca s-o liniștească. Eu nu înțelegeam de ce și-l tot întrebam pe amicul ăsta a meu. ” Așa-s oamenii când beau” zice el și râde. Mai stăm ce stăm, se mai calmează blonda, la care unul din eu are o idee genială să mergem cu toții din bucătărie în cameră. Mergem acolo, mă așez confortabil pe fotoliu și sorb în continuare din vodkă. De când am intrat în cameră subțirica se uita speriată în jur, dar pe moment nu realizam de ce, și nici nu-mi păsa. Eu analizam camera, laptopuri Allienware, telefoane scumpe. Oameni cu bani îmi zic. N-am stat 5 minute în cameră, că ăștia au propus să plecăm din nou în bucătărie. Ce căcat? Nu mă pot juca cu logica lor…….dar evit 2 secunde să mă ridic, a fost suficient să rămân singur în cameră cu cele două blonde. Și dăi frate, subțirica iar plângea de nu-și dădea două. Îmi și era frică să întreb ce are. Dar blonda aia mai grăsuță se uita la mine cu o judecată în privire de am început să mă gândesc că poate am greșit eu cu ceva. Așa că nu mai ezit și plec din cameră.

Mai povestim, mai sorb un pahar de vodkă și aud scandal, între subțirică și prietenul ei. ”Da, că tu vrei să mă vinzi”-atât am perceput din discuția lor. Îl văd pe tip că se îmbracă, își ia bagajul și pleacă din casă. Mai stăm, mai povestim, mai beau o vodkă și-mi vine cheful de mers la baie. N-am întrebat pe nimeni unde e baia, cât de greu e să găsești o baie într-un apartament? Și intru într-o cameră, unde la văd pe cele 2 blonde intinse pe pat, cu laptopurile în față și……goale! Vorbeau în engleză. Hopaaaaa zic eu, astea fac videochat. Îmi cer scuze de deranj și dau să plec. La care aia mai grăsuță îmi zice-”Nu-i bai, poți să stai numai să nu vorbești să te audă fraierii ăștia.” Na, îmi aprind o țigară, mă reazăm de tocul ușii și le privesc câteva minute. Blonda aia subțirică era crispată toată, m-am scuzat o secundă, mi-am adus paharul de vodkă și din nou m-am rezemat de tocul ușii pentru a vedea un spectacol de teatru live. Nu vă imaginați chestii, era un studiu despre fetele care fac videochat, de aia am rămas acolo. Într-un final m-am plictisit și am decis să merg în bucătărie. Iar făină peste tot, oameni răciți…..altfel nu înțeleg de ce își tot trăgeau nasul 😛

Sfârșitul părții 1, mi-e lene să mai scriu.

 

2 COMENTARII

Lasă un răspuns